Deși primele și cele mai multe studii s-au făcut despre burnout-ul în context profesional (burnout legat de muncă), în ultimii ani se vorbește tot mult despre o realitate nu mai puțin dureroasă: burnout-ul la părinți.

Cum arată un burnout parental?

Burnout-ul este o stare de epuizare, fizică, mentală și emoțională. Presupune o lipsă de energie persistentă, care apare în urma unor situații de dezechilibru prelungit între factorii de stres și resursele persoanei de a le face față.

De exemplu, te trezești dimineața și te simți lipsită de energie. Somnul nu mai este odihnitor și doar gândul la lucrurile pe care le ai de făcut în această zi te obosește. Nu doar că nu mai găsești nicio bucurie în activitățile tale de zi cu zi, dar le simți ca pe o corvoadă care nu se mai termină. Simți că funcționezi pe pilot automat. Te simți deconectată de copil/copii și ocazional apare sentimentul că ai eșuat în rolul de părinte. Nici timpul și activitățile cu copiii nu îți mai fac plăcere, ci dimpotrivă, sunt tot o sarcină pe care mai degrabă o bifezi că trebuie sau nu le mai faci deloc.

Poți, de asemenea, să observi că ești mai iritabilă, te enervezi mai ușor, nu mai ai suficientă răbdare. Eventual resimți chiar simptome fizice (dureri de stomac, dureri de cap).

Ce contribuie la burnout?

Există mai mulți posibili factori care ne fac mai vulnerabili, ca părinți, să ajungem într-un burnout:

• așteptările foarte mari pe care le avem de la noi ca părinți
• încărcătura foarte mare cu muncă și sarcini a părinților
• lipsa unui sistem de sprijin (partener și orice altă sursă de ajutor extern: bunici, familia extinsă, persoane)
• a fi părinte singur sau singurul părinte implicat
• boala cronică a unuia dintre părinți sau boala cronică a unui copil
• numărul de copii
• stresul foarte mare de la locul de muncă.

Oboseală sau burnout?

Cum știu dacă ceea ce simt este oboseală sau e burnout? Oboseala este temporară, această stare de obicei va trece dacă te odihnești, dormi sau iei o pauză de la ceea ce te-a obosit. În schimb, burnout-ul este o stare cronică de epuizare fizică, mentală, emoțională. Aceasta apare după perioade prelungite de stres, când nu am avut sprijin, când nevoile noastre fizice și emoționale au fost lăsate pe ultimul loc, pe o perioadă îndelungată.

Cum pot gestiona și preveni un burnout parental?

E important de punctat de la început faptul că burnout-ul nu trece cu cafea, cu somn, cu câteva zile libere de la rutina vieții cu copii și tot ce presupune ea. Sunt necesare schimbări mai profunde pe care un părinte să înceapă să le facă în viața sa și mai ales, în modul în care se abordează pe sine și viața sa.

Uite câteva idei pe care să le ai în vedere. Acestea pot fi puncte de plecare în schimbările benefice pe care le poți face:

Sistem de pauze periodic

• Începe să iei mici pauze de-a lungul zilei, de 10-15 minute, care îți ajută sistemul nervos: respiră profund, mișcă-ți corpul (câteva exerciții de yoga, stretching, dans), fă o scurtă plimbare afară, ia pauze de la ecrane chiar și atunci când lucrezi.
  Ai grijă de corpul tău, oricât de clișeic sună. Hrănește-te cât mai nutritiv, hidratează-te, dormi suficient.

Așteptările și standardele proprii sunt realiste?

• Observă-ți propriile așteptări cu privire la tine. Cât de ridicate sunt standardele pe care le ai de la tine în toate rolurile pe care le ai? Cu cât sunt mai ridicate sau chiar nerealiste, cu atât e mai probabil să pui multă presiune pe tine să faci cât mai multe și cât mai bine. Verifică apoi ce îți readuce constant în atenție aceste standarde: comparațiile cu prietene care pare că le reușesc pe toate? Postările pe care le vezi pe Social media? Dacă simți că te influențează, redu frecvența lor, elimină acele conturi care îți alimentează presiunea asupra ta.
• Observă-ți vocea interioară. Cum arată tonul și mesajele pe care ți le spui? Sunt blânde, înțelegătoare? sau mai degrabă dure, negative? Când nu reușești să faci ce/cum ți-ai propus, ce atitudine ai față de tine?

Sistemul de suport

• Te simți singură în toată această treabă? Cum arată sistemul tău de sprijin? Cu alte cuvinte, în afară de tine, pe cine te mai poți baza? Încearcă să cauți sprijin și să ceri ajutor. Pentru fiecare, acest ajutor poate însemna lucruri diferite: să prioritizezi timpul cu prietenele tale, să partici la un grup de sprijin pe diferite tematici din comunitatea ta, să începi un proces de psihoterapie etc.

Limitele sănătoase

• Începe să pui limite acolo unde simți că resursele tale (timp, energie, implicare) se epuizează rapid. Observă care sunt lucrurile pe care continui să le accepți, deși nu îți dorești sau nu mai poți să le faci.
• De asemenea, acolo unde este posibil, deleagă acele activități care nu depind exclusiv de tine și pe care le poate face altcineva (partenerul tău, copilul tău care a crescut și poate face el mici sarcini, membrii familiei extinse, servicii plătite etc).

Sursa foto: Pixabay