De când eram micuță și am început să citesc, în cărți am descoperit o lume imensă și posibilitatea de a călători în spațiu și timp și de a trăi sute de povești de viață.
Cititul a fost o constantă în viața mea. Și mă bucur că le-am transmis și copiilor mei pasiunea mea pentru cărți. După ce s-a născut al doilea copil, am trecut de la cărțile fizice la cărțile audio. Nu mai aveam timpul necesar și mâinile libere pentru a citi. Inițial am fost foarte reticentă. Dar ascultând cărțile mi-am dat seama nu doar că așa reușesc să mă bucur de pasiunea mea, ci și că rețin mai bine detalii și că îmi amintesc ce făceam și unde eram când parcurgeam un anumit pasaj din carte. Și am mai realizat ceva. Ascultatul unei cărți e ca și cum cineva îmi spune o poveste și eu sunt din nou fetița care iubea poveștile la culcare.
Ce înseamnă pentru mine o carte extraordinară?
Dacă mă uit la cărțile pe care le-am citit de-a lungul timpului și care mi-au plăcut cel mai mult, ele au câteva lucruri în comun:
- emoțiile intense pe care le trezesc în mine
- temele profunde ale umanității pe care le abordează
- acțiunea care mă duce în alte lumi (țări și continente) și în alte perioade de timp
- autorul are o abordare nouă/ingenioasă/unică de a scrie
Și cel mai important, după ce termin cartea, încă mă mai gândesc la personaje, încă mai fac conexiuni. Și rămân mai bogată și în cunoștințe, și în experiențe.
Cele mai bune cărți pe care le-am citit în 2025
“Privighetoarea“, de Kristin Hannah
Acțiunea se întâmplă pe durata celui de-al Doilea Război Mondial, în Franța și are în prim plan două surori care luptă și fac față ororilor războiului, fiecare în stilul său. Cartea nu e doar despre război, ci mai ales despre speranță, alegeri, demnitate, sacrificiu, reziliență.
”N-au existat parade pentru femei atunci când războiul s-a sfârșit, nici medalii, nici menționări în manualele de istorie. În război, am făcut ce trebuia să facem. Și, când războiul s-a terminat, ne-am cusut viețile la loc și am pornit mai departe.”
“Tot albastrul cerului”, de Melissa Da Costa
Prietena mea mi-a recomandat această carte și a avut dreptate. Cartea nu are o acțiune care să te țină cu sufletul la gură. Dar detaliile poveștii se construiesc treptat și cred că aici e farmecul ei. E o carte înduioșătoare, care abordează multe teme grele: un copil cu tulburare din spectrul autist, un diagnostic dur și incurabil, pierderea unui copil. Dar în același timp, pe tot parcursul cărții am simțit optimismul, bucuria de a trăi și de a fi în prezent.
“Să tai în piatră vie”, de Abraham Verghese
Am terminat-o recent și mi s-a părut o carte extraordinară, atât prin povestea celor doi gemeni care vin pe lume și schimbă iremediabil viețile părinților lor naturali și adoptivi, cât și prin detaliile despre Etiopia (unde se nasc și cresc copiii), istoria și tradițiile ei. Foarte dese sunt informațiile medicale, explicate atât de clar și uneori cu umor, și asta pentru că Abraham Verghese este de fapt (și) medic. Și se simte cu câtă pasiune “vorbește” prin personajele sale despre această profesie.
“Să faci din viața ta ceva bun și frumos.”