„Nu-mi place/nu pot/nu știu să mă joc cu copilul meu” sau „Cum să fac să îmi placă să mă joc?” sunt aspecte pe care le aud frecvent de la femeile cu care lucrez în terapie. Aceste întrebări vin însoțite de vinovăție și uneori de sentimentul că e ceva în neregulă cu ele. În acest articol vom explora posibile cauze ale acestei dificultăți și câteva sugestii pentru (re)descoperirea bucuriei de a te juca.

„Nu îmi place să mă joc” – posibile cauze

Joaca, una dintre nevoile emoționale fundamentale, nu ți-a fost împlinită când erai copil

Joaca este una dintre nevoile noastre emoționale, nu doar când suntem copii, ci pe tot parcursul vieții. Prin joacă, copiii explorează și descoperă lumea, se distrează, sunt spontani, jucăuși, experimentează diferite roluri, se exprimă și își procesează emoțiile. Mai târziu, la vârsta adultă, nevoia de joacă se exprimă prin a fi spontani, creativi, jucăuși, prin a ne bucura de experiențe, prin a ne relaxa fără vinovăție sau presiunea că avem lucruri de făcut, în loc să ne distrăm.

Când suntem copii, nevoia de joacă poate fi frustrată în diverse contexte. Uite câteva exemple:

• părinți care se concentrează excesiv pe succesul academic al copiilor, prin exigențele pe care le impun (timpul dedicat activităților extrașcolare, de pregătire, concursuri etc.), care le limitează copiilor posibilitatea de a fi spontani sau jucăuși
• familii în care copilul este nevoit să preia sarcini mult peste vârsta și capacitățile sale (de exemplu, devine îngrijitor pentru un părinte sau frați mai mici, muncește etc.), iar joaca este limitată sau exclusă.
• părinți foarte severi și serioși, pentru care era important ca ai lor copii să se ocupe de lucruri „seriose” (școala, învățatul, sarcinile în casă sau gospodărie), nu joaca sau distracția.

În astfel de situații, acești copii devin adulți cărora le este greu să fie spontani, jucăuși și creativi. Au dificultăți în a se relaxa, în a se bucura, în a se juca. Și atunci, joaca alături de copii poate să pară ca o pierdere de timp, o corvoadă, o activitate care trebuie bifată de dragul copilului, dar fără să aducă bucurie și părintelui.

Trăiești în modul de supraviețuire și îți este greu să simți bucuria jocului

Modul de supraviețuire înseamnă că sistemul nervos este permanent într-o stare de activare, ceea ce face dificilă relaxarea și a te bucura de viață. Te concentrezi mai degrabă pe ce e urgent de rezolvat și pe nevoile de bază. Când intrăm în acest mod de supraviețuire? În urma unui stres cronic, în urma unor situații adverse sau traumatice, în burnout. Implicit, a te bucura de joaca alături de copil în aceste condiții este realmente o provocare. S-ar putea să observi că îți este greu să te relaxezi, că ai tendința să iei telefonul în mână sau să găsești altceva ca să te distragi, să te înfurii că „trebuie să o faci și pe asta” (adică să te joci).

Ești foarte încărcată (emoțional, mental)

Această încărcătură este o consecință a mai multor factori:

• lipsa unui sistem de suport (partener, familie, prieteni)
• munca mamelor care nu se vede (pregătiri, planificări, relația cu grădinița/școala, mese, tratamente medicale, programări etc.)
• partea critică și exigentă din tine care îți setează standarde foarte înalte despre ce și cum trebuie să faci
• presiunea care vine din afară (prietene, social media) despre ce și cum trebuie să faci.

Această încărcătură, alături de oboseală/epuizare, pot face dificilă intrarea părintelui în acea stare jucăușă și relaxată, de bucurie a jocului.

„Nu știu/mi-e greu să mă joc cu copilul meu” – alți posibili factori

Ce ar mai putea contribui la dificultatea de a te juca:

• ți se pare plictisitor sau prea mult să joci aceleași jocuri pe care copilul tău le preferă sau jocuri pentru vârste mici, care nu te stimulează suficient
• crezi că rolul tău este mereu să distrezi copilul, să fii un fel de animator
• crezi că nu ești suficient de creativ ca să intri în joc, să vii cu idei
• nu ai trăit cu acest model, în care părinții tăi se jucau cu tine (majoritatea dintre noi nu îl au).

Ce pot face dacă nu îmi este greu să mă joc cu copilul?

În primul rând, ai răbdare cu tine

Nu e vina ta că nu (mai) simți bucuria de a te juca. Dacă te uiți la parcursul tău, s-ar putea să identifici ce s-a întâmplat pe drum. Însă cu cât pui mai multă presiune pe tine (și) în direcția aceasta, nu faci decât să îți aduci și mai multă frustrare și vinovăție.

Exersează joaca în doze mici

• Ce activități îți face plăcere să faci? Care nu au legătură cu joaca copiilor, ci cu tine. Îți place să te plimbi, să te uiți la filme sau desene animate amuzante? Să te întâlnești cu prietenii?
• Ce te relaxează? Să sorbi o cafea câteva minute în liniște? Să citești? Să te vezi cu prietena ta cea mai bună? Să pictezi?

Planifică astfel de mici acțiuni plăcute și relaxante pentru tine. Energia și dispoziția noastră se îmbunătățesc rapid după ce ne implicăm în activități distractive sau jucăușe.

Planifică astfel de momente de joacă și alături de copilul tău. Dacă nu știi ce să faci, lasă-l pe el să te ghideze, să îți spună de-a ce vă jucați, ce rol aveți fiecare. Doar așează-te lângă el câteva minute, fără așteptări, doar fii curioasă despre cum decurge jocul. Spuneam de doze mici. Când simți că e de ajuns pentru tine, faceți altceva, poate niște activități independente.

Joacă-te și de-a ce îți place ție

Ce îți plăcea foarte mult să joci când erai mică? Care erau activitățile tale ludice preferate? Pe câte dintre ele le mai faci și acum? Cum ar fi să le faci acum din nou și să îți inviți copilul în joaca ta?

Alege și tu (nu doar copilul) jocurile, în funcție de cum te simți, câtă energie ai. Negociază cu el, astfel încât experiența jocului să fie plăcută pentru amândoi.

Dă importanță jocului pentru tine și pentru copilul tău

Dacă ai convingerea că joaca e pierdere de timp sau că ai fi putut face lucruri mai productive în acel timp, gândește-te că de fapt, joaca poate fi o experiență vindecătoare pentru tine și una de conectare pentru tine și copilul tău. Și merită tot efortul!

Ai grijă de tine

Oboseala, epuizarea, nevoile de bază neîmplinite nu ne mai lasă energie pentru a fi jucăuși, spontani. Și atunci uită-te către ce te consumă, ce te obosește, ce e prea mult. Apoi fă ajustări acolo unde poți.

Iar dacă ai nevoie de ajutor specializat, nu ezita să faci primul pas.