În contextul sănătății mintale, cuvântul “trigger” a devenit foarte popular și des utilizat atunci când ne referim la ceva care ne activează emoțional într-un sens negativ. Trigger poate fi o situație, o replică a cuiva, un stimul senzorial – orice ne creează o stare emoțională negativă intensă și ne face să avem o reacție automată, asupra căreia simțim că nu avem (prea mult) control.

Ce este un trigger?

Pe scurt, un trigger este un stimul care provoacă o reacție. Un trigger poate fi orice: stimuli senzoriali pentru toate cele 5 simțuri (mirosuri, gusturi, imagini, senzații tactile, sunete) sau situații mai complexe (o anumită perioadă sau zi a anului, o discuție, o situație în care ne simțim respinși/ignorați/criticați, ceea ce spune sau face o altă persoană etc).

Persoanele care au trecut printr-un eveniment traumatic pot fi activate emoțional de anumiți stimuli (trigger) legați de acea experiență. De exemplu, anumite mirosuri, sunete, imagini, cuvinte, tonalitatea vocii, etc. Trigger-ul respectiv o face să își reamintească acea experiență adversă, să simtă anxietate și/sau distres (disconfort, suferință).

Ce facem când suntem activați emoțional de un trigger?

A ne pune întrebări despre reacțiile noastre emoționale poate fi un prim pas important în procesul noastru de autocunoaștere și de dezvoltare.

Într-o primă etapă, e important să conștientizăm care sunt acei factori „trigger” pentru noi, mai exact ce anume ne activează emoțional într-un mod recurent. Pentru aceasta e nevoie să facem o introspecție, să derulăm înapoi un eveniment/situație în care ceva s-a întâmplat și ne-a cauzat disconfort sau suferință. Înțelegerea cauzei ne poate ajuta să o abordăm mai eficient.

Ce putem face chiar atunci când suntem în mijlocul evenimentelor:

• Încearcă să pui un spațiu între stimul (trigger) și reacție. Acordă-ți un moment pentru a respira adânc și a avea mai mult control asupra reacției tale imediate. Dacă e prea intens ceea ce simți, ia o pauză de la ce faci (ieși din cameră, spală-te pe mâini, fă câțiva pași).
• Folosește tehnici de grounding („împământare”), cum ar fi concentrarea asupra simțurilor sau număratul înapoi de la 10, pentru a te concentra pe momentul prezent. Un exercițiu util în acest sens poate fi tehnica 5-4-3-2-1: concentrează-te pe 5 lucruri din jurul tău pe care le vezi, apoi pe 4 sunete/zgomote pe care le auzi, pe 3 lucruri pe care le poți atinge, pe 2 pe care le poți mirosi, 1 lucru pe care îl poți gusta.

După ce a trecut acea situație dificilă:

• Ia-ți puțin timp și fă pe detectivul: fii curios și gândește-te de ce acel lucru te-a afectat atât de mult și ce emoții/reacții ți-a provocat. De multe ori, dacă observăm că reacția noastră e mult mai intensă raportat la ce s-a întâmplat, e posibil să fie la mijloc mai mult decât pare – de exemplu, să fi fost atinsă o zonă sensibilă sau o rană emoțională mai veche, să ne fi amintit de o experiență dureroasă pe care am trăit-o, să ne fi activat o convingere importantă a noastră etc.
• Vorbește despre aceste trăiri și conștientizări cu cineva în care ai încredere (partenerul, un prieten apropiat) și/sau scrie într-un jurnal, dacă te simți confortabil cu scrisul.
• Dacă simți că reacțiile tale sunt intense, copleșitoare și că îți este greu să le gestionezi sau vrei să aprofundezi procesul de autocunoaștere, poți oricând să apelezi la un specialist în sănătatea mintală.

Sursa foto: Pixabay